a traversat marea colină după colină
drumul îi scosese bășici în talpă
numai un soare lăuntric i le mai usca fidel
se hrănea cu mere maniheiste pierdute pe jos
prin deșertul mițoaselor capre negre
găsi o singurătate un loc unde nu e nevoie de miracole
pentru a învirgina o mamă
trăi în pădurea aceea tot restul vieții
cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori
de la care am aflat despre ea
purta cămașa tot decoltată pe sânii de ceară ai certitudinilor
fusta era tot roșie cu falduri întrebătoare
își pieptăna îndelung părul și peregrinările
iarna se încălzea în haina aspră a vechilor iubiri
înecate în voluptuoasa imagine petrecăreață
niciodată pură – o fericire de viciu curată și proaspătă
părea crăiasa apelor vălurind nisipul
vara purta pe ea numai pletele ondulate
strânse în talie cu flagel anorectic
ciudată versiune a unei goliciuni nesemnificative
emanând miros pătrunzător de sfințenie
de piele verde pârguită la frica animalelor
își pierdea respirația în oglinda rezemată de stâncă
pipăind craniul de cerb își amintea cum îi unsese copitele
cum le ștersese cu pletele zdrențăroase
același năvod în care-i prinsese pe toți ceilalți
privighetorile amuțiseră prin cotloane
la cum țintea cu ochii miezul flăcării de un albastru absent
vedeau începuse o relație strânsă cu lumânarea
Comentarii
hecatonhir -
acest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
Ariana -
pe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
Aritmosa -
Dan, mulțumesc pentru notițe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunțat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaștere a binelui și răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconștient, în memoria colectivă). Totul și pentru a disloca imaginile nu doar spațial, ci și temporal. Se putea spune și mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăși schimbare de scop. Nu știu ce ai vrut să spui cu «suspendat». Narcisa, mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru șlefuire și claritate.