parcă prea m-am luat cu visele de piept
aici
în locul în care
nu câștigă nici oamenii
nici visele
poate doar
o parte a spectacolului încleștării lor

îmi amintesc
zâmbeai cât toate întâmplările frumoase la un loc
deși sărbătoarea noastră
se întâmpla doar într-un colț al scenei
printre martorii nevăzuți
fiind câțiva îngeri apropiați ai familiei
și bineînțeles Dumnezeu
probabil singurul
care ne-a luat în serios nebunia

apoi grămăjoara de clipe
așezată lângă treptele
pe care deja obosiți
am început să le urcăm