quand j’entre dans l’atelier
il me semble que j'entre dans une tombe
Edouard Manet

nici un nor huile sur toile
doar eclipse interioare anunțate în preajma unei morți latente
(această poemă se dedică zilelor ce au uitat
să-mi alinte rotula subțire sub fuste)

pînă la saturație sub pulberea exhaustivă de stele
imprim ultima alegorie regresivă
unic decor spre singurătate

paragrafe demodate prin seminarii de primăvară
alungă melancolia unei cești carte noire

ca-ntr-o pînză voalată din musée d’orsay
port discret în corsetul nopții rebele
versetul decadent al săriturii în gol
anacronică scenografie în doi

a treia zi mă vei recunoaște
din buzunarele verii îmi atîrnă inocent
solfegiile vechi
iluzia tardivă a solstițiului promis