trec mările. vin câmpiile de sticlă; pășesc criticii cu stegulețe minuscule, crem, portocalii, violet și negre, mărșăluiesc pe străvezia baladă a apocalipsului cu happy end. magnific regizorul! batgiocorește turmele de intelectuali nesupunându-și capodopera la scenariul tipic, ușor criticabil.

Vulturul Vai glăsuiește ermetic prin văzduhuri/ figuri angelice mișună în cortul slavei. care tremură de tusea coaptă (cf. Nietzsche 7,13) căzută ca o ploaie de tunete și blesteme peste Babilonul terestru. cei 144 000 aplaudă înfrigurați șoul, ei au promise hainele albe = mântuirea de șotiile lui Antihrist. puștiul teribil al postglobalizării își scutură teatral mucul de țigară peste inima creștinilor: abia țipetele lor viscerale reușesc să-i mai anime plictiseala. de-aia să-și fi luat ca nick-name ID-ul inversat al unui mit?…

lumina străpunge colțurile pământului iar matematicienii îi calculează viteza, dovedit relativă in ultimul timp. trec munții, trec râurile prin văi. soarele pârjolește în mod deosebit (de, stratul de ozon…) însă noua gamă de loțiuni Garnier atenuează bronzul - accentuat de o posibilă transfigurare nucleară - și protejează eficient contra iritațiilor de piele.
se văd piticii de gradină cum scuipă în sân și fac cruce/ se văd dracii cum se scuipă unii pe alții învinuindu-se de eșecul existential/ tramvaie interbelice pe post de roller-coaster/ spectre cu joben ne salută ironic planând deasupra spurcăciunii desfrânatei călare pe Fiară.
toate si toți dezvăluie o lume de altcineva închipuită: spelndid joc de zaruri al transfinitului.

astăzi toți vom pierde la ruletă. dar mai ales cei fără imaginație…