Cine sa fie flamândul care traversează grăbit Transtevere
ronțăind de pe statui praful meteorilor?
Cine e oare femeia în negru duminical
călărind o bicicletă fară cadru spre o spovedanie secretă ?
Oare vezi soldatul din cazarma de pe Via Adriano
deprins cu săruturile morții
cum își șterge sabia înmuiata în roua dimineții?

Stalactitele vremii cern piața Campidoglio
umbre, străinul, nomad prin vestigiile unui imperiu
stins, caută drumul emulat de partea dulce-amară a lunii
peste Trevi, evitînd disputa gălăgioasa a marinarilor,
furia cuțitelor ivite la o ceartă legată de cine
știe ce pariuri din plictis, căutarea cănii de vin, potirul cu gust
de otravă cezară, căderile în vid după
atâta și atâta revelație a adevărului estetic, abisurilor
din scrumieră, așteptarea cu privirea în gol a
unui altceva de la gladiatorii cu soartă neant și morminte fără glorie,
e nevoie de-o iluminare zici, cu care să ne tatuăm
igrasia pielii, neîncrederile, viciile caligrafiate între coapsele
unei femei pe care dorești să o cunoști,să-i cercetezi frumusețea D&G,
dar știi ca nimic nu se va întâmpla în aceasta zi de banală reverie,
din inerția unei infertile jene ce ne călăuzește trecerea dintr-o
frecvența tânăra în mlaștina decrepită cu iz de cataplasmă,
cât un plâns castrat, murmurat la operă stând în picioare
vârfuri ca să auzi mai bine aria Io non fa l'amore, ștergându-ți obrazul,
lacrima de sfârșit de viață, fluturând despărțirea de o tinerețe plină
de speranțe, dodecafonice proiecții, planuri schițate
pe cărbunele efemerului, entuziasmul sufocat de transparența
întâmplărilor, stări de neputință ivorie, amintiri pe care le-ai scrie
pe spinarea furnicilor ce îți năpadesc ochii, erodând imperiul.

Chelnerul de la Asino Cotto îți aduce supa în care plutește ghiața nopții
ca un rinichi de senator ucis în forum, zice obosit de seara răgușită târzie:
Che ti dice la nostra Roma, senior?