memoria
fremătătoare mătase a broaştei
într-un lac cât o unghie

o busolă
arătându-ţi doar noaptea
cu talpa jilavă
de aşteptări

deasupra
o linişte prin care pluteşti
întâmplării
crepdeşin într-o casă pustie

până la stinghia dintre mâine şi ieri
gândul
ca un scrânciob uitat
în braţele toamnei
sus
jos
închizi ochii te laşi legănată
cu certitudinea că mereu vei găsi
un perete aproape
un copac
ori o şină de tren
să te sprijini.