Ce-i roza? Doar o adunare
De spini, de frunze și o floare?
Întâi, când am ales-o-n zori
Din rondul plin de alte flori,
m-am întrebat, ce-i trandafirul?
Unde povestea-ncepe firul?

Iar el mi-a spus: - Ca o mandala
mi-am arătat întâi petala!
Simbol pentru perfecțiune,
Așa ieșit-am din genune,
Din apele primordiale,
Am răsărit cu cinci petale!
Sunt cupa vieții, a iubirii,
A inimii și-a nemuririi.
Am fost născut să fiu potir
Al mult iubitului Martir
Și simbol rozacrucian
Și altul mistic, feciorian.
Din roșul sânge m-am transpus
Venind la voi de la Iisus.
Un simbol al peceții Sale
Pus pe destinele astrale.
El, semn al revenirii Sale
M-a presărat pe-a lumii cale.

Numele roză mi s-a dat
Din roua-ros ce-a fost odat`.
Culoarea mea trandafirie
Din sânge sfânt a fost să fie.
Căci m-am născut din albul pur,
Frunze și spini având contur.
Și te anunț că sunt dual,
Înțep, dar sunt și senzual.
Sunt semn al dragostei curate
Și sentimentelor furate,
Din calde inimi de codane.
Dar pot să stau și la icoane!
Mă vezi la ceasul înserării
Ca simbol al regenerării.

Asta mi-a spus minunea albă
Și eu l-am prins apoi în salbă
Iubitei, plin de gând curat,
Azi, trandafirul ce-am furat.