unii își imaginează noblețe
a nu revendica un drept moștenit
ținutul natal nu este o coincidență
răsplata dezbină
moartea își alege calul după greutatea
omului
nici prieten nici dușman
nu știu cine este îngropat aici dar
pe îngeri îi văd foarte des
nu seamănă cu cei din neamul nostru
sunt mai puțini înțelepți și mai răi

mă ascund în haine lungi
ca un beduin la poalele muntelui
urăsc biscuiții de piatră
numărul nopților a crescut iar eu sunt pe jos
apele se retrag în mod exclusiv
un peşte sare cu luminile de poziție stinse
mi-e frică de oricine
mă va găsi
sub luna de aluminiu

împing în ceață un câine
latră de tânăr
nu mai fac imprudența să plec de-acasă
pe ploaie aerul este greu din cauza vorbelor
drumul mă abate atât de sucit
parcă mergem unul sub altul
priviți
din vârful unui copac
înrăit de atâtea lucruri frumoase
strig lumea
nu funcționează dar ideea este perfectă