cuvântul e cea mai umblată potecă

imaginea utilizatorului nicodem
...

caut o boală care să-mi placă
să stea ca un sanatoriu în mine
măruntaiele sângele reţeaua de nervi
şi de gânduri să le trimit la învingorare
ori de câte ori obosesc alergând pe cadranul
acestui mileniu

am găsit-o răcnind ca un leu paraleu
între două coperţi de tăcere
e-această întindere numită cuvânt

o-ntind ca untura pe felia de pâine
în gură am gust de gramatică râncedă
bucăţi din ea îmi rămân printre dinţi
când râd anticariate ies la iveală
cum ies dimineţile din barul de noapte

cuvântul e cea mai umblată potecă
la capătul ei stă cutia pandora împărţind
cerşetorilor de iluzii
iluzii

cuvântule
dă-mi înapoi ceea ce n-am spus nicicând
strig după el
îmi las glasul desculţ prin salonul vocalelor
consoanele sunt răscolite de plânsul clepsidrei
uit să mai pun diacritice de când vorbesc
scriu şi meditez în
urdu pashtun yoruba kihaya swahili huţulă tagalog

în cămara zilelor mele se face seară
pun cuvântul la loc în albumul tăcerilor
voi da socoteală de el
ca de lacrimă