Speriaţi
de capătul nenăscutului dinspre noi
şi geometriei dindărăt
în inima noastră
iubire
putem ocoli viitorul
să lunece gros din artere stufoase
cum mierea albă-n lumină?

la capăt capăt
se cojeşte crucea de lemn castaniu
voia ta vândută -
deasupra nu există
şi-ar fi unicul drum dincolo de găleţi
goale
în cumpănă