cuvintele mele plutesc în aerul translucid al dimineţii
sub primele raze ale soarelui ce cad pieziş prin fereastra dormitorului
îţi privesc chipul străveziu ce stă nemişcat în visare
doar pieptul tău palpită la fiecare respiraţie

diumineaţa violetă de primăvară cu plete de aur ce se revarsă în adierea vântului
despicând întunericul nopţii ne trezeşte din visul îngheţat al iernii
dar tu ai fost mereu primăvară în ochii mei
căci trupul tău este cuprins de febra halucinogenă a dragostei

eşti atât de frumoasă!...