privirile ne erau
pioleţi înfipţi
în crusta de sticlă a muntelui
care s-a înălţat printre inimi
şi braţe încleştate
tu erai
mai la Est
ţineai cu dinţii
coarda respiraţiei mele
deoparte
şi de cealaltă
fluturi albi
lipiţi de umbrele noastre
zburau
cu inimile făcute aripi.