ai observat? toate ale firii își găsesc liniștea
oare caracatița nu e un copac marin?
sau bradul nu este oare o sepie verde
care ne hipnotizează cu ochiul de ciclop din vârf
și secretă globuri în care se ascunde copilăria noastră?
bradul tău are ceva magic
are sevă
al meu este sclipitor dar al tău e viu

hai în noaptea asta în alt secol
cu o gară pentru doi
cu blinai zăpadă și vodkă
într-o drezină să alunecăm spre locul unde soarele se tupilează în peșteri
să uităm cochetăria marilor orașe
fumul lor indecent
spiritul incert
orgasmele lor de plastic încins

focul pâlpâie într-un ecou și bolțile se afumă
limbile noastre dansează sălbatic aidoma șerpilor
pe sub pleoapa soarelui să ne pătrundem ca doi corali
în timp ce lumea ne privește trufașă de pe frescă

sub zăpadă îngropați de vii
respirăm în globurile bradului

aș vrea să intrăm într-o tulpină de măr cum intră ursul în grotă
să hibernăm unul în celălalt
adânc
pâna la ultimul sâmbure