s-au spânzurat de lumină palmele noastre
cum se anină oraşul noaptea de cer
să ne ţinem strâns mâinile
să nu se vadă nimic!
cuvintele sunt doar geamanduri
sub care se unduiesc străzile

copiii au furat verdele
lăsându-ne o gutuie pe fereastră

aş vrea să adormim
la umbra unui melc într-o nucă
îţi voi întoarce fiecare bătaie a inimii
ne vom înfige rădăcinile în neant
trişti că am uitat ceva important
care ne-ar fi colorat viaţa

cei întorşi povestesc despre tunelul irizat
noi ne vom pregăti contemplând toate apusurile