crescută-n mine frunza de arțar
mai clipește câteva secunde
peste pânza acestei fericite nepăsări
apoi ne-acoperă cu un gest
aproape pudic unghiile lungi ca de cometă
îngropate-ntortocheate-ascunse
somnoroase prin Calea Lactee
ca o tăietură de solz
cameleon

e vremea când Dumnezeu
nu mai e decât
o bătaie la ușă

e vremea când fumez
cu prietenul tău
eon