Simt în sinea mea miros de cutii, genți de piele și hârtii.
Retrăiesc clipele de bucurie pe când căutam fotografii
Prin geamantane îngălbenite sau prin lăzi pictate cu fauni
Și parfumul timpului ce nu-l mai pot nicicând retrăi.

Simt lemnul parchetului ca și cum aș călca pe amintiri
Și gust aerul din care se împleteau toate poveștile serii.
Se furișează pe sub piele mirosul vișinilor îndelung fierte.
Compotul bunicii pentru prietene în serile de vară sinilii.

Simt și cocorii ce se întreceau să se înalțe dincolo de ceață
Spre-a își ascunde cărarea lor și-a șterge a aripilor urme.
Întreaga flotă prin ceruri în înalt ascultam cum naviga
Și mă imaginam un căpitan ce le conducea spre-o altă lume.