uitarea are palme de gheaţă
mi-a învelit obrajii
cum îmbrăţişază calota polară un ocean
fiecare gând a rămas prins în aisberg
a scufundat amintirea ta
în acest pustiu un Titanic în derivă
lansase în eter ultimul SOS
şi a dispărut în adâncuri
n-a mai rămas nici un supravieţuitor

sub gheaţă e cald
mă trezesc transpirat
cu pulsul accelerat la maxim
în fiecare noapte
visez că m-ai închis în lumea de sub gheaţă
un bol prin care bântuie doar tăcerea
în zadar caut o fantă
să trag tot cerul albastru în piept