să scriu despre tine
cum îţi pliai mâinile
cum tăiai aerul în fâşii mărunte
nişte dâre de levănţică
felinele ţineau o vreme adulmecând după tine
se risipeau în spaţii necunoscute
oraşul rotea ca o rivaltă în jurul tău
visele se ridicau fumuri dense
fabrica nu mai este demult

traversez pe unde pământul are amintirile lui
cu oameni într-un fel de ispăşire

întâlnirea noastră a produs o explozie
din ochii tăi gravi se lichefiau curiozităţi
treceau dincolo de mine în obscena crăpare de ziuă

mă gândeam să te opresc din drum
era prea personal ca să strivesc această înaintare
prin visul farmaceutic

şi lovindu-ne umăr de umăr turnurile noastre
a ceea ce suntem de fapt
s-au prăbuşit

azi e unşpe septembrie şi poate de aceea