timpul ne-a eliberat
ridicând pur şi simplu din umeri

în prima zi am vorbit simplu despre iubirea unui şef de ţară îmbrăcată în gri
apoi ai murmurat ceva în somn
poate că visul n-a fost pe gustul tău
ţi-am dat pace
de data asta eu primesc răspunsurile
la o mică distanţă de următorul pupic
vocile animate de pahare ciocnite ajung până la noi
zâmbeşte
doar atât cât să nu recunoască părinţii ziua în care am vrut să te sărut
ştii cum e
indignaţi de ispravă niciunul nu ştie despre ce dragoste vorbim
lasă-i să creadă ce vor
mai rău faci dacă te întorci împotriva lor
cu voce tare
să nu vorbeşti mult despre un viitor scris cu litere mari care ne dau aripi
câtă vreme nu ne vom căţăra pe copacul acela din spatele casei
viaţa de familie o vom parcurge în egală măsură