de ce să plătesc eu în locul mulțimii de ce să câștig vapoare
care să te ducă în larg poate mai bine ne așezăm sub stejar
cu mâinile ca o față de masă pe care să ne punem întrebările
se va lăsa o tăcere iar ea va fi scopul unui alt timp nu te uita
la mine acum pentru că am chipul de piatră calcaroasă dacă
poți ajută-mă cu mierea pe care trebuie să o duc unui dezertat
uite iau ziua asta și o pun pe butuc cu stiloul mi-e dor de tine
ca de tibet sau ca de un pescar necăjit că nu mai are ce să
ducă de mâncare acasă și te apropii cum se apropie de vârf
mersul telecabinelor nu mă face să uit doar adu-ți aminte că
odată am plâns la același film prost și caută-mă prin camere
cu o lingură lipicioasă în mână care să fie busola ta pentru
aici dar și pentru dincolo