Lumina nopții de aprilie
Aprinde-n cer văpăi de vânt,
Coborând în praf de stele
Amorul meu pe-acest pământ.

Lunecând pe fruntea bolții
La fel ca visul de ușor,
Doar țesând în umbra nopții
Un pas desculț și plin de dor.

Viața-i doar un scop în viață
Sub acest morman de noapte,
Căci luceafărul îngheață
Fiorul dragostei neimbatate!

Luna mi-e gândul nepământean
Împletind un colier de stele,
Valsate în vocile de pian
Visului iubitei mele.

În privirea prințului de-aprilie
Sunt ochii mei și-ai nimănui,
Crăiasă nopții e a lui soție!
Muza mea cu ochi căprui...

Cuprinde iubito,vioara ce răsună
Suspinul tăcerii în a mea poezie,
Căci luceafărul cunună
Fiorul dragostei de-aprilie!