ascult universul
retrăiesc tot ce vorbesc despre moartea foarte
aproape pot să iau tramvaiul până la ea
un fan cu nume de pagân
la masa unei coincidenţe
timpul
îi zic
să-ţi citesc poemul
într-un glob de cristal cu aceleaşi vedenii

la ore de audienţă maximă
cei care vând finaluri fericite
închid continentul ştiut numai de păsări
cu sânge rece un şarpe reproduce virtutea
risipitor
de prea multe porunci îşi plimbă perechea
sufletul meu la periferie

oamenii se agaţă de oameni
amână orice cuvânt despre vină
plimb nemurirea cu cercul prin minte
pentru nota de trecere

suportăm consecinţele
femeia din viaţa mea se dezbracă pe
versurile multor generaţii sunt
gloanţe
nimeresc pe oricine pregătit să trăiască
cu graţie iubirea îmi cere apă mereu
trupul conştient de scuza
perfectă
nu eşti
ce îmi doresc
eşti ce am nevoie