Adu-mi aminte-n fiecare zi,
Să fiu bolnav de dragoste de Tine,
Şi minte-mă frumos, cum numai Tu mai ştii
Să minţi. Ucide-mi gândul fără rost, în mine.

Învaţă-mă, treptat, să pot muri,
Să-mi treacă dorul de sublim, de bine,
Alintă-mă puţin mai mult, ca pe copii,
Şi lasă-mi praf, în drum, încrederea de sine.