soarele-i de fapt un măr
îți poți înfige dinții în el
îi poți lăsa acolo
viața nu poate fi mestecată
ea miroase a încins
accelerează mortal
spre același punct fix
mereu la orizont
și câinii ăștia
pe care nimeni nu se-ndură să-i omoare
își izbesc țestele de coastele mele
va țâșni sânge din pliscuri de cucuvea
vor năvăli cimitirele-n orașul nostru
scapă cine poate
poate cine scapă

un copil a furat un pepene în piață
l-a izbit de asfalt și mușcă din el cu poftă
râde cu gura plină
simt miros de verde
se lovește dureros de mine
chiar și nebunul din cartea de tarot
se zbate în spatele coneei

poate într-o zi
am să iau și eu lumea asta
și-am să dau cu ea de pământ