Omul meu adoptat
hai să ne luăm oamenii
și să mergem
ține-mă bine de mână
să ne ținem bine de pereți de iarbă de soare
sub noi e o punte mișcătoare spânzurată de timp
sub punte e nimicul cu sângele rece

Omul meu te voi învăța un lucru
poți să privești în urmă
dar nu sub tine
să nu te ia prin surprindere de gleznă
și să te scuture de suflet
să-ți înrămeze trupul
apoi să-l arunce în cui prea devreme

Ține-mă bine de mână
și să mergem până la apus
nu avem de ales
răsăritul s-a stins la nașterea noastră
să continuăm concentrați pe cai pe biciclete
să dăm frâie destinului
cu silința unei teme
la capăt ne așteaptă cu indulgență
Cineva