încercam să-mi închipui moartea
un ogor în care din când în când
semănăm câte-un trup
mă înfioram la gândul că lumea de dincolo
era plină de vieţi încolţite

acum îl îngropam pe tata
groparul făcea ultimele retuşuri
în pământul cald cu lopata
mormântul seamănă cu o pasăre neagră
lutul din jur luase forma
aripilor pregătite de zbor
îmi spuneam îi vor îmbrăca trupul
în întunericul din care a fost luat cândva
dar sufletul îi va răsări într-o altă lume
un cer nou pe care Dumnezeu a marcat
locul de unde izvorăşte fiecare pasăre

furtuna flutura deja în vîrful copacilor un steag
viaţa ni se ascundea încă în plămâni
trăiam

cineva a spus să plecăm
în curând vom fi şi noi bătrâni
ne vor spăla pleoapele într-o umbră