Azi am cules până târziu povețe
Din Hemingway-ul de pe noptieră:
Să nu mă năpustesc dup-o himeră
Pe mare-ntr-un barcaz la bătrânețe;

Să-nvăț să mor când viața-i efemeră
Și-n depărtare-ncep să se dezghețe
De pe Kilimanjaro (ce măreț e!)
Zăpezile; să-mi iau infirmieră,

Să-mi oblojască rănile de armă,
Iubindu-mă în doza necesară,
Să-mi spună-adio iar apoi s-adoarmă

Și să aștept cu inima-mpăcată,
Căci soarele în mine-o să răsară
Și clopotele-n ceruri o să bată.

3.5.2007