Se torc fire de toamnă
În văile-adânci
Strivite de taine.
În susur de ape,
Sub trupuri de munți,
Dragonul doarme.

Ascunse adânc prin unghere,
Tăiate-n contururi precise,
Îi cresc aripi lungi în tăcere,
Stropite de beznă și vise.

Visează la glorii trecute,
La ere-ngropate în timp,
Comori fără număr, pierdute,
Le vede din nou strălucind.

Palate imense de zgură
Se-nalță-n lumină de lună
Păzite de-oșteni în armură
Iar trâmbițe lungi tot răsună...

Dar știe că zile ca cele uitate
Veni-vor din nou, peste-o vreme
În liniște-așteaptă, scăldându-se-n noapte,
Iar anii se scurg fără semne.

Printre gânduri și vise
Se macină stânci
Și flori efemere
În susur de ape,
Sub trupuri de munți
Ascunse-n tăcere.

Se torc fire de toamnă
În văile-adânci
Strivite de taine.
În susur de ape,
Sub trupuri de munți,
Dragonul doarme.