eucaridele își scot din sân șerpii
lumina mi se lipește de umeri sâsâind
a moarte
rotula ei albă
dezgolită cioplind toiag drumurilor
dincolo de oraș e pustia
sufletul meu s-a așezat ca o pasăre
la umbra unui copac
îmi simt sub coajă trilul disperat
înaintea tăierii
balans între apus și răsărit
aerul albastru
îmi umple plămânii
cu solzi de eucalipt