pe atunci doi pereți plini cu postere îmi decorau camera
ascultam depeche mode
eram tuns bross purtam blugii largi
nu eram fan adevărat poate nici nu puteam să fiu
deși mă recunosc destul de încăpățânat
intram în casă noaptea după doișpe
cu emoția că voi fi auzit de ai mei
dar asta nu conta prea mult
aveam ferestrele mari
un pic murdare pe la colțuri de praf
când ploua
îmi plăcea să aud ropotul metalic pe tablă
mă ghemuiam în patul încăpător de lemn masiv
făceam planuri
pentru materiile pe care le voi servi a doua zi
însă niciodată
nu reușeam să închid ochii fără să devin superhero
a trecut multă vreme
de când adolescentul acela respira printre blocuri
în televizoare rula mash
mulți dintre prietenii mei s-au mutat
unii vecini au murit
doar eu
de câte ori văd un film intru în el și rătăcesc printre personaje