cvasiliu -
CCLXXXVII
Iubirea pentru tine mi s-a născut bătrână
Şi-am îngrijit-o-n suflet ca-ntr-un pios azil
Cu-nchipuiri plăpânde şi vicioase până
A-ntinerit şi-ncape în straie de copil.
În schimbu-nţelepciunii de-acum învaţă jocul
Şi în făptura-i sacră nespusul adevăr
- Mai groaznic ca minciuna, (ca să-mi păstreze locul
În preajma ta), se-ascunde ca viermele în măr.
N-o chinuie prezentul, îşi uită viitorul
Şi-şi retrăieşte-n tihnă un veşnic început,
Căci a rămas orfană de un părinte - dorul
Ce-a poposit odată în noi şi ne-a durut
Când ea se va întoarce prin buzele de lut
- Prunc mort, va fi de parcă nici nu s-ar fi născut.
Poezie:
Comentarii aleatorii