între mine şi cer
se-ntinde o cruce
unde stau răstignite
două trecuturi
în lemnul dat să fie răspuns
a intrat întrebarea
cine va sparge moartea eternă
apoi dintr-un cui a ieşit lumina
ca o mireasă din pantofii cu toc
cu un sărut aromat
a deschis buzele lumii
înţepenite ca un cavou
preistoric pe care
nimeni
nu putea
să-l deschidă