Thorkild -
nicio lumină nu se mai prelinge pe pereții minții
inima are alura unui piston așa
cum se zbate inutil să pompeze un dram de liniște
în conștiința ca un rezervor găurit
deodată, corpul se transformă într-un culoar
lung și așa de strâmt încât
gândurile se comprimă și
flăcări ca răni vii sau ca niște furnici roșii
îmi mănâncă nervii blocați de mecanisme inextricabile
degeaba mai caut garanția
în noaptea presărată cu zgomote nefiresc de adânci
niciun service nu e deschis non-stop
iar depanatorii au murit de plictiseală
citesc manualul utilizatorului și
la geamul de vizavi o femeie goală își mângâie
părul scânteind fără să-i fie teamă de întuneric
și totul în jur capătă paloarea călăului
înainte de spânzurarea fratelui eretic
Poezie:
Comentarii aleatorii