Virgil -
...
e frig
diminețile
au acea asemănare confuză
cu serile
copacii îmi vorbesc
din ce în ce mai rar
mă privesc stingher
ca pe o rudă tot mai îndepărtată
un prieten pe care îl zărești
în treacăt
la înmormîntări sau uneori
în parc
se strîng în foșnetul ușor
de nălucă și tac
adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum
Poezie:
Comentarii
Sunt fan înfocat al
a.a.a. -
Sunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
îmi amintesc diminețile astea
Dihania -
îmi amintesc diminețile astea deși nu le-am văzut de mult (mai greu printre betoanele orașului, mai ales ale cartierului muncitoresc). și iată cum mi se face dor de copou, care e la jumătate de an și cîțiva kilometri de aici
mulțumesc, Cristina, iată că
Virgil -
mulțumesc,
Cristina, iată că nu m-am gîndit la comparația asta (posibilă) cu perspectiva mioritică
Adrian, am modificat. Ideea este bună.
Matei, pentru tine sînt doar cîțiva kilometri. pentru mine cîteva mii de kilometri. deci fii fericit.