uneori mi se face atât de dor
de casa unde am căzut pentru prima dată
în genunchi / mi i-am julit/ bunică-mea a suflat
las că trece/ eu am căzut în sapă și n-am pățit nimic
bunica știe mai bine de ce îl iubesc eu pe Dumnezeu

din casa aceea am plecat fără să pricep
dacă tebuie să-mi pun traista pe un umăr
sau dacă trebuie să-mi cumpăr ghiozdan
ca să pot para mai bine cuvintele

între timp am pierdut și traista și capul
am uitat drumul înapoi și bunica nu-mi mai vorbește
îmi era atât de frică să nu mor singură
într-un pat care miroase a urină
acum nu-mi mai este teamă de nimic

pe frunte broboane de sudoare/
aș putea să calc o cămașa
uite/ nu mai trebuie să muncești azi/ am transpirat eu
pentru tine/ putem sta să vorbim despre ce vrei să te faci
când vei fi cu adevărat mare

ce vreau să mă fac eu când voi fi mare?
nimic important
Tu?