tu trăiești doar în umbra sânilor mei
în fiecare noapte, copilul cu sângele tău
își face loc în cuibul lor
legat la ochi ai găsi drumul spaima ta îi adulmecă
fără de greș

lacom și singur

buzele tale spun psalmi învățați pe de rost
iubito, iubito,
Mamă, mamă, țipă degetele tale însângerând simțuri evocând mângâieri
îmi răscolești pielea îmi muști umerii ca un mânz
mă întorci mă dezbini
bărbat trist, neieșit din coconul vârstei de aur
nu sunt aici nu mai chema m-am învelit în alte cuvinte
și-am plecat să-mi caut luna răsturnată
într-o fântână

ah cum arde hotarul dintre așteptările noastre
pe jăratecul lui ne punem zilele la-ncălzit
nopțile la dospit
încă mai șoptesc rugăciuni în care te chem
pe tine, adevăratul
fiul gândului meu și-al dimineților mele cu sâni de femeie
iartă-mă fântâna aceea e tare departe
steaua polară se leagană în crengile sudului, azi
lasă-mă acum mă strigă cu litere roșii
o fata morgana
lasă-mă macilor
și zăpezilor

dormi…