I-am privit ochii înlăcrimați
Și-am întrebat:
Iubito, ce mi-ai oferit până acum?
Copii a căror viață am jucat-o la ruleta?
Priviri îmbătrânite-n neputință și uitare?
Neamuri ce-și ascundeau cu grijă sila?
Când streșinile picurau mâncare?
Vecini Augias ce-așteaptă să le curăț grajdul?
Și terrabiți obtuzi ce umplu hardul…

Rădăcinile se ascund tot mai adânc
Rătăcindu-se de trunchiul tot mai uscat
Iar semințele uscate, necoapte,
Rătăceau cărări nenăscute.
Privesc în urmă la năvala nălucilor
Privesc înainte la goana umbrelor
Și mă trezesc tot mai singur
Înconjurat de neundele nimănui.
Fi-va mie toată iertarea voastră
Și toate nerostitele acuze.