atunci văzui infanta.
era întinsă pe catifea verde între flori de lotus culese de samurai tineri în parcul înconjurat de lacuri sărate .
ce bucurie să o vad în sfărșit moartă , eliberată de iubiri inceste, avea pe buze zîmbetul unui sărut pentru caii albi priponiți în curte, stapîna zicea ca e anul în care caii zboar ă peste ocean căutînd un loc sa doarmă, dar foșnetul morții ei colosale nu ne lăsa sa ne odihnim, infanta ridicată în capul oaselor căuta cu privirea cupa de vin otrăvit din mîna st ăpînei.. O.. cum doreai mîngăierile unui barbat în ceața dimineții, ascultai muzica ce venea de departe, din bucătaria afumată plină de soldați grosolani povestind aceleași bătalii ,mustind din cicatrici purulente, repetînd numele femeilor violate, treceai printre ei mîndră ca ai murit atît de tînară, neb ăgată în seamă, atît de repede uitată, absolvită de dizgrația batrineții,

doamne ce frumoasă erai în albastrul mătă surilor spaniole, fardată delicat ca pentru o nuntă amînată, însoțită grațios de trei samurai cu o duzină de roze pe pian, cu o scrisoare nedeschisă anunțînd un mare naufragiu, te-ai așezat din nou în patul mortuar, ai pornit patefonul bunicului Ravel care zumzăia pavane pentru infante moarte de bună voie..