fabulă cu pitici
la urma urmei
de ce nu
își spuse piticul
mângâindu-și (pe gânduri) barba sa roșie
pe care-o înnodase de trei ori
de turla bisericii
și de trei ore
în jurul reclamei luminoase
de pe acoperișul
prefecturii
între timp
bărbii roșii îi crescuse o barbă albastră
și celei albastre
o alta
galben pai luminos
și niciuna din ele
nu dădea semne
că ar avea ceva împotriva
deplinei libertăți policromatice
a papagalului.
mais pourquoi pas?
întrebă iar piticul
cu un glas ce trezi toți melcii din somn
tamponându-și fruntea după fiecare silabă
cu o aripă
de dreapta
și
pentru că nimeni n-a avut obiecții
și-a mutat greutatea
pe celălalt picior.
Experiment literar:
Comentarii
fara obiectii
francisc -
mi-a placut :) imi aminti de bobadil, desi nu are nicio legatura, nu? insa, modul in care ai stapanit limbajul mi a placut
nope...
Sancho Panza -
drept ca Andu nu poate fi uitat usor...eu, cel putin, imi amitesc de el de fiecare data cand deschid Hermeneia. insa, de data asta, muzul fu un pitic cu tichie si stea. in frunce. e o jucarie de-acum cateva saptamani, pe care am asamblat-o ieri. ma bucur ca ti-a placut.