Dealul viei, cimitirul
tata cu mama
intrați pe poarta asfințitului
în cochilia somnului.

Dorm separat
fiecare cu pamântul lui
deasupra câte un visin
le vântură deșertăciunea.

Satul îi acoperă pe trei laturi
s-audă cântatul cocoșilor,
la apus curge valea
dorm cu capul spre apă,
așteaptă timpul învierii.

Luna-i într-un brad uscat
stelele trec pe poteca alăturată
un greier cântă lângă o cruce
obosit se furișează-n ierburi,
noaptea adormiților e lungă.