și am privit în ochii cobrei
când poticnit peste barcane
mai divinam nisipu-atroce
cu semnele aldebarane
din soare cobora un zangăt
simunul modela priviri
mergeau sub dune caravane
târând scheletele subțiri
un ghul mă urmărea de zile
ținut de ritul alchimist
cătam acele fresce stranii
trecut la timpul aorist
când scorpionul e-n sandale
și vulpea te fixează lent
cum treci cuarțuri mișcătoare
și te scufunzi opalescent
Poezie:
Comentarii
Aranca -
- o atmosferă sahariană deosebită bine lucrată ca ritm, versuri, figuri de stil; parcă simt simunul dintre barcane (o clipă m-am gândit la celebrul roman "Dune" al lui Frank Herbert) un typo: "fixeaza" - o legătură neplăcută:"și era timpul aorist" - e de ajuns să mai privești o dată "în ochii cobrei", în căutarea constelației unei gigante roșii, ca textul să fie surprinzător de bun.
Doru Lubov -
Marina, ai ceva dreptate cu DUNE, sunt un mare fan al hexalogiei. Se poate ca atmosfera sa ma fi contaminat demult si sa rabufneasca acum subliminal. De fapt eu am simtit acest poem ca pe o parabola fara morala, ca pe o metafora a vietii, in care fiecare element (vulpea, aldebaran, sandaua, scorpionul, ghulul, cobra, barcana, etc) are valoare de simbol pentru aventurile umane prin fiintare. De ce e neplacuta acea legatura: timpul aorist? Daca mi-ai indica, as schimba. Multumesc pentru aviz.
Oriana -
Unde a dispărut "anima mundi"? Voiam să comentez.
Aranca -
Nu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".