Ce as as reprosa acestui text in opinia mea e abundenta de epitete care sufoca putin lectura. De exemplu, in prima strofa eu m-as fi oprit doar la exfoliat, as fi renuntat la lubric risipit si divin. Apoi in ultuma strofa ai impur si firesc, glorios si copil, nu stiu daca e neaparat intentionat hatisul acesta in care te poti pierde destul de usor. Remarc insa prima strofa care are o imagine pentru mine foarte buna: "sângele meu lucra harnic îți lega laolaltă numele singurătatea strămoșii suveică lunecând prin întunericul cleios ca o magmă în jurul miezului meu te strângeai cum pilitura de fier" Mi se pare extrem de reusita imaginea asta, aproape vizualizez strinegerea asta ca pilitura de fier. In comparatie cu imaginea de mai sus, finalul mi se pare previzibil, cliseistic, acel "ceva mai mult de atit" nu salveaza uciderea ingerilor si a diavlolilor atit de uzitata. Eu m-as fi oprit la gheara de lup, pentru ca recitind, incepe cu o imperfectiune-epitete si se termina oarecum nerabdator, la fel cum cititorul parca ar vrea sa scape de sufocare. Dincolo de astea, partea citata de mine din punctul meu de vedere merita remarcata.