Simion are capacul lui de canal, în parcul din fața Gării de Nord, pe aleea principală. Locuiește central, cum s-ar spune. Capacul e unul cu ștaif, din fontă, cu înscrisuri emboss - Uzinele Comunale București, 1929. Unii au aplecare către capacele astea noi, cu marcajul – sînt beton!nu mă fura - dar Simion îndrăgește fierul, are o rezonanță aparte.
Noaptea, cînd pune capul jos, își aude inima, poc poc poc !, parcă Domnul îi bate caiele de argint în tîmple, să nu i se tocească simțurile.
În răstimpuri, tresare în somn, conducta de canalizare de sub el se dilată de prea multă dragoste amestecată cu tampax-uri, prezervative și anticoncepționale. Dinspre hotelul Ibis, dragoste învolburată și scurtă ca behăitul unui miel cînd paște prima oară iarbă crudă; dragoste cu miros de secretară cu picioarele lungi cît lumînările de cununie, dinspre Palatul CFR; și dragoste cu iz de rîntaș de la blocurile de lîngă piața Matache. O bolboroseală grațioasă – ah man! șampanie pentru toată lumea – ce se duce pe Dîmbovița la vale.
Uneori i se năzare că îngerii trec planat pe deasupra lui și se opresc la picioarele Calincăi, trei capace de canal mai încolo; însă nu sînt decît porumbeii care nu au somn, ciugulesc resturi de covrigi și se împerechează în zbor. Încă nu i-a dat biletul cu mesajul: cînd o sa am bani calinca dragostea mea curată/o săți cumpăr rochie din hîrtie cerată. Chestia asta cu hîrtia cerată era într-o revistă găsită de Simion într-un coș de gunoi. Lui i s-a părut că dă bine; Calinca e fată sensibilă, cu strungăreață, o tăietură de briceag pe obrazul drept și cu blugi de la IDM, nu de căpătat.
Alteori parcă vine așa o apă mare pe sub pămînt și-l duce în adîncuri – ia Simioane cît poți tu să-ți drămuiești respirația? E însă rapidul de trei care trage la linia unu, plin cu lehuze.
Dimineața îl găsește întins pe burtă, peste capacul lui de fontă. Un soldat aruncat peste o grenadă, intr-un gest disperat de a-și salva camarazii. De sus, parcă îl strigă mumă-sa – Simioane dacă vezi o lumină mare ieșindu-ți prin carne, nu te speria mamă, e doar umbra ta de copil uitată în tine.