Când am citit prima oară, nu era colaj vizual, era doar poezia. primul lucru, gripa aviară, aș fi lăsat-o deoparte. În schimb, e deosebit, deosebit, finalul: "apoi deschid plutire pe verticală a trupului oasele umplute cu ananda" Și e bine armonizat cu imaginea, mai ales cu roșul permanent din griuri - sunt cam cinci nuanțe de gri aici. Nu voi uita deloc: "amân absența luminii trecerea/atâtor dumnezei verzi/scurși din mine victoria". Și mă bucură că și tu știi că nu majusculele fac înaltul să fie trăit înalt.
Ela, mulțumesc. Sunt multe scări de griuri, mai ales atunci când pășim în sufletul oamenilor (nu oamneilor). Da, există un înalt fără majuscule. Nu e nevoie de majuscule atunci când îmi vorbește. Ananda este "beatitudinea revelatorie", pentru cine nu a prins exact sensul de aici.
Comentarii
Ela -
Când am citit prima oară, nu era colaj vizual, era doar poezia. primul lucru, gripa aviară, aș fi lăsat-o deoparte. În schimb, e deosebit, deosebit, finalul: "apoi deschid plutire pe verticală a trupului oasele umplute cu ananda" Și e bine armonizat cu imaginea, mai ales cu roșul permanent din griuri - sunt cam cinci nuanțe de gri aici. Nu voi uita deloc: "amân absența luminii trecerea/atâtor dumnezei verzi/scurși din mine victoria". Și mă bucură că și tu știi că nu majusculele fac înaltul să fie trăit înalt.
alma -
Ela, mulțumesc. Sunt multe scări de griuri, mai ales atunci când pășim în sufletul oamenilor (nu oamneilor). Da, există un înalt fără majuscule. Nu e nevoie de majuscule atunci când îmi vorbește. Ananda este "beatitudinea revelatorie", pentru cine nu a prins exact sensul de aici.