Când am citit prima oară, nu era colaj vizual, era doar poezia. primul lucru, gripa aviară, aș fi lăsat-o deoparte. În schimb, e deosebit, deosebit, finalul: "apoi deschid plutire pe verticală a trupului oasele umplute cu ananda" Și e bine armonizat cu imaginea, mai ales cu roșul permanent din griuri - sunt cam cinci nuanțe de gri aici. Nu voi uita deloc: "amân absența luminii trecerea/atâtor dumnezei verzi/scurși din mine victoria". Și mă bucură că și tu știi că nu majusculele fac înaltul să fie trăit înalt.