doamne de ce sîntem vinovați
că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși
în așternut renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă
dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt
doamne de ce sîntem vinovați atît de perfect
în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi
înăuntru
Comentarii
Ecaterina Bargan -
cum putem fi vinovati perfect? de ce compari "cuvîntul" la singular cu "dervișii" care sunt la plural? de ce "carapacea asta din zile și soare" și nu "carapacea asta din argint clocit"? de ce nu-mi raspunzi la comentarii? de ce? mi-a plăcut tensiunea oferită de sentimentul de vinovație în așternuturi. ptr asta penită!
Snowdon King -
Fara sa contest poezia de fata, mi se pare ca aprecierea se face numai pentru a se obtine un raspuns la comentarii..?
Sancho Panza -
"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
Sancho Panza -
Virgil, gradul de comparatie al adjectivului "perfect" este o...licenta poetica?
Ecaterina Bargan -
esti dragut sancho, ms de explicatie. ionut. titlul este ratat. inceputul este o vaicareala fara nume. cind am citit dervisti, initial m-am gindit la niste darwinisti. ptr mine poemul incepe cu /in asternut/ acolo e poezie. versul 4 este o timpenie. dar urmatorul n-are nici un rost fara el. mi-a placut ideea cu speranta nici cit o baltoaca si intrarea brusca a ploii in scenariu. aici titlul incepe sa prinda radacini in continut. finalul este cliseic dar atit de simpatic si induiusator, incit iti vine sa plingi tastind ultimele cuvinte. nu am nevoie de rsp/urile dnului virgil, ionut. crede-ma o sa intelegi mai tirziu ce se petrece aici de fapt.
Snowdon King -
Stimata Ecaterina Bargan, sa lamurim cateva aspecte. In primul rand mi-ar placea sa nu ma tutuiti. Nu este o obligatie, doar o chestiune de principii. In al doilea rand, cred ca stiu foarte bine ce se intampla. Ideea este ca trebuie sa fim verticali, indiferent de simpatii sau popularitate in diverse locuri. In privinta poeziei de fata, ce as putea spune? Poetul are placerea de a construi imagini, pe fondul unei revolte personale. Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși. Nu putem sti daca aceste cuvinte sunt aparute ca o revelatie sau ca o simpla parataxa insa putem vedea daca ele se integreaza armonios in text. Problema in acest text, din punctul meu de vedere, o constituie incercarea de a filosofa eristic, acolo unde o intreaga umanitate nu ar fi de acord. Asta ca sa ma refer la versul 4. Insa e libertatea fiecaruia sa creada ce vrea, individul nu este obligat sa se supuna majoritatii. Exista si versuri frumoase - de ce suntem vinovati ca scriem numele tau - acest vers fiind dupa parerea mea singurul care se ridica la pretentii de mare poezie, vers in jurul caruia se poate construi oricand, intr-un moment de maxima inspiratie, un poem extrem de valoros.
Virgil -
Snowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
Virgil -
"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
Ecaterina Bargan -
virgil, imi pare rau ca nu ai simtul umorului. am inteles ce-i cu licenta poetica. domnule king, mi-am permis sa va tutuiesc din simplul motiv ca ati reactionat relativ politicos la comentariul pe care vi l-am facut o zi sau doua in urma, si pentru ca ma adresez astfel tuturor -colegilor- de pe siteurile literare, indiferent de varsta. voi fi mai prudenta in viitor in ceea ce va priveste. iertati-mi indrazneala.
Ecaterina Bargan -
virgil, eu sunt calma. si nu eu am inceput cearta. cred ca tu esti cel care se agita inutil acuma.
Snowdon King -
Domnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
Virgil -
Snowdon King, faptul ca nu ai inteles de ce ma intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspund la comentarii este problema ta si da-mi voie sa iti spun ca nu ma preocupa absolut de loc pe mine. Ce ma preocupa si chiar ma deranjeaza este ca folosesti subsolul textelor si posibilitatea de a comenta un text pentru astfel de investigatii sau comunicari personale. Ca principiu pot sa iti spun (desi este, zic eu, cit se poate de clar enuntat in regulament) noi, pe Hermeneia, descurajam folosirea facilitatii de comentare a textelor pentru "comentarea comentariilor", pentru "comunicari personale de tip chat", pentru "atacuri la persoana", pentru "comentarii despre comentator", pentru "comentarii despre autor", s.a.m.d. Daca ai fi citit regulamentul cu atentie nu am fi ajuns aici. In acelasi timp am acceptat si o interpretare mai flexibila a acestor principii atita timp cit scopul si obiectul comentariului ramine de natura literara sau relevant pentru textul sub care se face. Aceasta "flexibilitate" ramine insa la aprecierea celor din consiliul Hermeneia si ei decid daca s-a depasit masura. Deci asta este problema cu "nedumeririle" tale. Poate ai experienta altor site-uri dar aici asa functionam. Sint convins de sinceritatea comentariului tau. As vrea sa fii convins si tu de sinceritatea raspunsului meu. Repet, un comentariu de genul "Ii place sa mai plaseze pe ici-colo cate un cuvant mai sugubet - derviși." nu mi se pare un afront personal ci doar un mod "licean" de a zice ca faci critica literara.
Sancho Panza -
Ecaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
Sancho Panza -
erata: amendez. Daca mi-au scapat si alte greseli, imi cer scuze.
Ecaterina Bargan -
adriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
Sancho Panza -
Si inca ceva, Ecaterina: nu inteleg cum de acorzi penita unui text care abunda de "tampenii" si de clisee. Pe viitor, te-as ruga sa fii mai consecventa in pareri. Si sa nu mai folosesti modalitatea de evidentiere a textelor - penita - ca pe un substituient al ironiei.
Ecaterina Bargan -
adriana, bine, dar nu am aferit penita cu intentii ironice.
Sancho Panza -
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
Ecaterina Bargan -
profitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
Snowdon King -
Domnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.