în fiecare dimineață
ne trezim deodată
în locuri diferite
dar știu că amîndoi
încercăm să ne amintim
locul în care ne sînt îngropate
oasele cele mai dragi
apoi ne scuturăm bine
el blana eu epicardul
cînd în sfîrșit cade un scaiete
de ieri de alaltăieri
cine mai știe
pornim mai ușori unul spre altul
eu și cîinele alb
doar pentru a ne spune
din priviri că totul e
șubred
Poezie:
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
em ce patrat -
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
bobadil -
Maia, tin sa te avertizez din pozitia mea de batran cu oasele tari ca daca apuci pe aceasta panta a celor trei de R poetici nu te vei mai putea intoarce niciodata la naivitatea superba de a crede ca ai scris ceva nou. Asa ca... faci ce crezi de cuvinta, U have been worned :-) Insa orice ar fi, raman un cititor fidel si unde mai pui acolo, un admirator din loja. Andu