pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
mare cât chinul într-o naştere târzie
e atâta gol în căsuţa asta de sub brazii albaştri
încât resimt avalanşele
peste amurgul nostru troienit
caută-mă oferă-mi o mână liberă şi caldă
să mă agăţ de Tine ca şi cum aş fi singurul gheţar
credeam că sunt nod de iubire
ascuns în linia vieţii tihnite
simt ramura de vişin – poala hainei Tale –
cum îmi vindecă sângerările
doar două flori îmi îngădui
pentru egretele negre
şi pustiul devine un vârf de munte
care-Ţi poartă numele
Adonai
Comentarii
da,
yester -
da, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
cu o întreită bucurie am urcat şi
sebi -
cu o întreită bucurie am urcat şi eu pe cărarea acestui poem "pe vârful muntelui meu /se rotesc egrete albe/
ca răsăriturile din poemul tău", şi atât mesajul cât şi textul, în ansamblul său, m-au cucerit. am totuşi o singură nedumerire. Pe final, "doar două flori îmi îngădui/pentru egretele negre", îmi creează impresia unei opţiuni deliberate, nepotrivite în context. dacă florile pt egretele negre erau smulse împotriva voinţei, ar fi fost, din punctul meu de vedere, mai logic.
chiar şi cu această nedumerire, un poem cuceritor.
singura porțiune care mi se pare
Virgil -
singura porțiune care mi se pare reușită este strofa din mijloc
Sincer,
margas -
Sincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
Niciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
nu știu de ce:) dar am o reținere
yester -
nu știu de ce:) dar am o reținere față de oamenii care își încep discursul cu "sincer"!
Cer iertare pentru răspunsul
Maria - Doina -
Cer iertare pentru răspunsul întârziat.
Aţi urcat cu mine pe munte întru întreită bucurie si spun si eu ca alţii din vremuri demult apuse: ,,hai să facem trei colibe" :)
Paul, tu îmi observi mereu ezitările si stii când să încurajezi, când să dai mâna, când să spui ,,hai, continuă, poţi mai mult!". Îţi mulţumesc întreit :)
Mulţumesc mult că ai umplut pustiul cu empatia ce o dă acelasi crez, aceeasi stare, acelasi dor de cer.
Raluca, îţi simt bucuria si e atât de bine! :) Cuvintele selectate si, mai ales remarcarea titlului, arată că ai interpretat foarte bine. Deci, te pricepi :) Mulţumesc din tot sufletul. E atâta floare în văzduhul dintre noi!
Sebi, ce frumos ai intrat în atmosfera poemului, în urcusul nostru câtre întreita bucurie. Îţi mulţumesc pentru lectura atentă. Despre florile pentru egretele negre, pot spune doar că albul se dăruie ca lumina, ca mireasma primăverii. Prin El e totul posibil. Mulţumesc pentru generozitate.
Virgil, îmi e foarte dragă opinia ta. În acel miez de poem am fost mai îndrăzneaţă, mai ,,eu". Mă încurajează mult să-mi definitivez stilul. Mulţumesc.
Margas, mi-ar plăcea să fie sincer comentul tău. Îl voi considera asa. Retin un lucru frumos spus: ,,dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult." E greu de scris poezie religioasă. Recunosc. Poticneala îmi e dragă. Asa e urcusul. Si e frumos să nu fii sigur. Îţi mulţumesc pentru opinie. Rog respect pentru antecomentatori ( sunt ,,musafirii" mei :) ).
Paul si Raluca, bucuria e aceeasi :) Mulţumesc!
Margas,
Virgil -
Margas, nu este vorba de nici un cliseu mediadic. Este vorba despre o regula la care am promis cu totii sa aderam. Rostul ei a fost si este bine definit si incearca sa pastreze discutia la obiect. Daca este cazul si viata o va impune, o putem amenda. Dar principiul (si nu un moft rigid) este clar: nu avem nevoie de discutii aiurea sau conflicte care ignora total textul sub care se afla. Pur si simplu nu ne intereseaza si din experienta stim ca sint productive. Cu siguranta exista site-uri unde poti face asta cu toata libertatea.