...
tristețea suspină și își șterge obrajii
zâmbind
nu mă luați în serios
nu mă luați în serios…
fericirea vine ca o inundație devastatoare
se refugiază în ea însăși
râzând
nu mă luați în serios
nu mă luați în serios…
moartea le ia în brațe pe-amândouă
legănându-le ca pe niște copii
nu mă luați în serios
nu mă luați în serios…
Poezie:
Comentarii
şi totuşi,
Ottilia Ardeleanu -
ceva trebuie să luăm în serios!
se pare că moartea are doi copii: unul vesel şi celălalt trist. dar nu se-ndură să legene numai pe unul.
căci şi moartea are sufletul ei.
cred că
Sancho Panza -
pe noi n-ar trebui să ne luăm prea în serios... :)
mulțumesc pentru feed-back, Ottilia.
a patra strofă
bobadil -
cred că poemului îi lipsește a patra strofă pentru a fi măcar cartezian, ceva de genul
scriu acest poem
vi-l dau spre citire
rânjind
nu mă luați în serios
o dată de două ori
de trei ori
adjudecat
Andu
Sancho Panza -
nu zic nu..
doar că mie rânjetul nu-mi stă bine. :)
e-n regulă, am prins din zbor mesalul...
erată
Sancho Panza -
* mesajul