anna -
ciorapul alunecă pe glezna luminii
desculță noaptea se scutură de tristețe
ca un porumbel după ploaie
numai mâinile tale - porțelanuri albe
își dispută la nesfârșit
veșmintele întunericului meu
Poezie:
numai mâinile tale
ciorapul alunecă pe glezna luminii
desculță noaptea se scutură de tristețe
ca un porumbel după ploaie
numai mâinile tale - porțelanuri albe
își dispută la nesfârșit
veșmintele întunericului meu
Comentarii
yester -
ai o poezie delicată, cum este și aceasta. mi-a placut imaginea porumbelului care se scutură după ploaie. ce mai, se vede că ești sensibilă. lucrează ca și până acum la imagini și împrospătează figurile de stil. știu că poți. a... ferice de porțelanurile albe:)! amical
Călin Sămărghiţan -
E un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
Aranca -
ai niste imagini de mare rafinament "desculță noaptea se scutură de tristețe" sau "veșmintele întunericului meu" de fapt fiecare rind e o bijuterie asa cum remarca si Cailean sint de acord cu el
anna -
vezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.
anna -
Aranca, iti multumesc si te asigur ca vad semnul acesta, ca pe un gest incurajator, care ma obliga...
contrast
a.a.a. -
...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
O zi bună!